Pere in sos de vin rosu

Dupa ultima incercare esuata de a inova in bucatarie, aproape ca ma dadusem batuta… Stiam ce gresisem si ce ar fi trebuit sa fac si stiam ca NU reteta era gresita, ci eu facusem boroboate.

Totusi, sunt o tipa perseverenta (asta e unul din motivele pentru care nu am terminat facultatea nici pana acum…) asa ca azi am incercat din nou…ceva nou! Si…mi-a iesit!

Bine, in poza de pe site-ul cu reteta, perele…au alta culoare (cu adevarat rosie), dar deh, pot sa zic ca asta e singura mea nemultumire. Degustatorii mei cei mai critici (sora-mea si cumnatu-meu) au fost multumiti. Eu am fost multumita! Deci: e bine.

Reteta nu este un secret, asa ca daca o doreste cineva – cereti si vi se va da.

Am promis poze

Nu stiu daca sa pun si retele – mi-e cam lene sa le scriu. Dar pozele le-am facut si trebuie sa le pun, fie ca sunt reusite, fie ca nu.

Pentru curiosi, pun si mici descrieri

Nr. 1 – broccoli cu sos de branza

Am descoperit in vara asta ca imi place broccoliul foarte mult. Asa ca trebuia sa fac! Plus ca sunt innebunita dupa verdele asta aprins (pastrati nuanta asa punand imediat broccoliul in apa rece <chiar cu gheata daca aveti> imediat ce il scoateti din apa in care a fiert).

Nr. 2 – pui indian

Stiu, poza nu este fantastica. Dar puiul iese extrem de interesant ca gust, daca va plac mirodeniile si aromele intense! Iar ingredientele sunt usor de procurat (cu exceptia curcumei – care, apropo, este sofran indian). Inconvenientul este ca trebuie sa lasati puiul sa se marineze o zi. Aceasta este una din retele din cartile de bucate prezentate aici.

Nr. 3 – prajitura de paine

Da – este fantastic! Cand ai prea multa paine si nu vrei sa o arunci sau sa o faci pesmet, poti face o prajitura foarte buna. Maica-mea face una cu stafide, branza si glazura de vin, dar la un moment dat m-am plictisit de acelasi gust, asa ca prajitura asta cu lapte este o binecuvantare. Am facut in 3 variante – simpla, cu spuma de ciocolata (ca in poza) si cu glazura de ciocolata.

Nr. 4 – cozonac cu ciocolata

Eu il cumpar ca sa fac retele astea cu cozonac, dar ganditi-va cum va fi de Paste sau de Craciun cand, dupa o saptamana, nu veti mai sti ce sa faceti cu el. Reteta asta se face in….10 min (maxim!) si iese foarte buna (indiferent de reteta, eu folosesc si esente, in functie de ce am pofta). Ca sa ma laud – bilutele astea au fost mancate inainte sa apuce sa se raceasca glazura.

Nr. 5 – ciulama de post

Ce cauta asta aici? Asta poate face toata lumea! Ei bine, o pun de drag! Am luat azi cele mai mici ciuperci posibile doar ca sa le punem intregi in ciulama (in felul acesta, nici nu s-a mai innegrit sosul). Am folosit supa de legume si faina in detrimentul laptelui sau smantanei si nu am simtit vre-o diferenta calitativa a gustului.

 

Poti o saptamana fara?

Doamne, in ultima vreme am avut un apetit ingrozitor! Nu stiu, cred ca m-am dereglat, sau ceva de genul.

Nu pot sa rezist doua ore fara sa vreau iar sa mananc! Si partea mai proasta e ca mi-a fost pofta de cele mai interzise doua lucruri: dulciurile si prajelile. Este ingrozitor, va spun!

Colac peste pupaza m-am gandit cum ar fi sa incerc sa mananc o saptamana fara prajeli. Tocmai acum?!?! Nu pot depasi mai intai perioada asta teribila si abia apoi sa vin cu idei de genul?

Nu! Tocmai asta este momentul potrivit! Asta…asta in care imi simt cum slabiciunile prind la propriu forme palpabile si mai ales DEGUSTABILE. Asta in care calitatile mele de bucatar vor putea fi testate. Poate iesi ceva gustos? Normal ca poate!

Paradoxal, papilele mele gustative sunt de partea mea totusi. Pentru ca intotdeauna mi-au placut fructele si legumele, in orice forma sunt pregatite. Asadar, floare la ureche!

Problema este ca inca nu mi-am pus restrictii la dulciuri. Asa ca nu am rezolvat nimic.

PS: imi pare rau ca nu am fotografiat ce am pregatit azi. Paste cu pui si broccoli…o minunatie! Si aratau FANTASTIC plus ca erau extraeasy de facut. Maybe next time…

PPS: totusi am cateva fotografii pe care le voi pune data viitoare. Imi vine foamea numai cand ma gandesc la ele!

Este gresit

Cate lucruri sunt gresite in lumea asta…

Si cat de gresita pot sa fiu si eu…

Dar concertul de vioara al lui Tchaikovsky nu va putea fi niciodata gresit.

Despre dragostea vesnica

Ne este mai teama de moarte decat ne-am putea imagina. In fiecare zi, cu fiecare clipa, ne infasuram in idei cu care ne putem apara de aceasta frica. Fondata, de altfel, pentru ca moartea ne este promisa tuturor. Unii spun ca, de fapt, este teama de necunoscut. Tind sa accept mai mult aceasta teorie. Pentru ca, la urma urmei, ce vine dupa sfarsitul acestui ciclu? Si tot ce simtim, tot amalgamul de sentimente care ne-a dat forma ca oameni in acesti ani, unde se duce?

Oh, Doamne,  avem nevoie de tinerete fara batranete si viata fara de moarte.

Si cred ca si voi, ca si mine, ati trait clipe in care timpul si lumea se opreau, iar momentul prezent a ramas vesnic aprins. Este real? Nu, nu este doar serotonina din capul meu! Fericirea nu este definita prin termenul “endorfine”! As nega toata stiinta si m-as intoarce la natura mea daca ai reusi sa opresti evolutia asta. INVOLUTIA asta!

Linisteste-ma. Japonezii spun ca soarta e soarta, iar viata e doar o parere. Imi vine sa si rad – o parere! Dar sunt oameni cu credinte mai puternice decat dorinta de a trai.

Cine ar putea spune vreodata cat dureaza dragostea? Nimeni.

They said…

…that men grow cold as girls grow old…

Nu am vrut sa cred minciunile broastelor raioase. Sunt doar niste oameni mai putin norocosi care isi propovaduiesc nefericirea. Ca si cum lacrimile altora ar fi o consolare pentru durerea ta. Oamenii sunt un pic sadici, prin natura lor. Sau poate prea mici.

Dar iernile vin in fiecare an si realizezi ca gerul nu iti face bine si ca ar fi mai intelept sa fii gros imbracat. Nu mi se pare ca suntem esential diferiti, iar asta e marea realizare a momentului. Pentru ca, in acest fel, cunoscandu-te pe tine ii poti intelege pe restul. Chiar si pe barbati. Chiar si doar ca sa te aperi de ideile lor.

Nu e nimic absolut. Sunt destul de sigura ca partial gresesc. Dar am un dinte impotriva, in momentul asta. Poate gresesc si mai mult scriind acum aici, dar e dreptul meu. Un DREPT, da?

Nu stiu ce sa mai cred. Uneori, lumea nu ma merita si nici eu pe ea.

I miss this blog and all my fans

Scuzati-mi vedetismul din titlu – asa mi s-a parut mai comic sa scriu. Cum zice iubitu “sunt smechera” )

Acum vreau doar sa va zic de ultimele achizitii care ma incanta peste masura! Nu – nu sunt pantofi (desi mi-am luat si din aia), ci sunt doua carti de bucate. Stiti cartile alea de bucate de la Adevarul? Eu nu stiam de ele, dar am aflat zilele trecute si mi-au placut din doua motive: 1. au poze (in caz ca nu stiu sa citesc ceva, ma uit pe poza) si 2. toate retele sunt de dificultate mica sau medie.

Voi mai posta cu retele care mi-au iesit (daca nu mi-a iesit ceva, o sa tac chitic), dar pana atunci va las sa va formati o idee despre ce delicii culinare ne prezinta cartile astea.

De cand nu am mai scris, s-a schimbat si wordpress-ul

Nu ma apuc sa povestesc, vreau doar sa ma laud cu ultima mea sedinta foto. Cu mine in calitate de fotograf si asistent artistic. Adica eu am fost propriul meu asistent.

Nu va uitati lung, fotografiile au fost facute cu consimtamantul parintilor. Nu este chiar exact ceea ce mi-as fi dorit, dar pentru o prima intentie merge. Adica sunt multumita.

Un pic de reclama pentru fete

Stiti reclamele alea de la Pepsi cu “e greu sa fii femeie”? Chiar e greu! Ganditi-va numai la cum trebuie sa fim mereu proaspete si frumoase, in ton cu moda si conforme cu normele sociale, nici prea sobre, dar nici prea colorate, nici prea descoperite, dar nici ca in niste saci de cartofi.

Ok…si toate costa. Cam nasoala situatia.

Eh, sincer, mie mi se pare foarte tare ca au aparut site-urile astea “vintage” sau “eco” sau cum s-or mai numi. Ca, nu de alta, dar sunt foarte practice. Asa ca de ce sa nu o sustin pe prietena mea Andreea cand isi face si ea blog? Sa ii urmam succes! Plus ca primele produse puse sunt foarte tari – daca imi face cadou cateva eu accept!

Nu stiu daca pare cheesy reclama asta, dar atata timp cat dati click inseamna ca are efect. Si presimt ca o sa va placa!

AFORDITA – fii o zeita!

De ce dau like-uri?

Nu stiu daca a fost cineva atent, dar imi dau uneori like-uri la propriile postari. Pentru ca le simt…diferite. Adica: diferite fata de ceea ce as scrie acum. Parte din evolutia mea personala.

Haha! Cate dovezi de maturizare absolut fiziologica si atat de minunat desfasurata inaintea voastra! Delicios!

Si mie imi place la nebunie! Rad la ce prostii puteam spune candva si ma distrez copios pe seama propriilor mele reactii. Ce ne-am face fara umor?

Stiti, imi placea de mine si atunci. Stiu – suna un pic narcisist. Dar atunci nu imi pasa de parerea mea, imi pasa de a tuturor celorlalti. Si poate asta m-a ajutat…

Acum realizez ca sa fii placut pentru ceea ce esti este o necesitate, nu un moft. Si ca nu trebuie sa te schimbi pentru nimeni altcineva in afara de tine insuti.

Trebuie sa invat sa ma lupt cu oamenii care ma plac pentru ceea ce vor ei sa proiecteze in mine.

Singura problema este ca sunt cam multi.