Nici nu ştiu cine îmi va citi blogul. Poate nimeni. Dar mi-e dor să scriu. Să văd reacţii, să cunosc, să fie sursa unui zâmbet sau a unei frustrări. Am mai avut un blog. L-am şters. Am zis “sfârşit = început”. Încep aici.
Nu ştiu exact ce va fi. O căutare. Îmi place că sunt ascunsă. Nu mă mai cunoaşte nimeni, iar asta este o libertate.
Bun venit pe fundul mării. Dacă vei auzi sirenele cântând, vei şti că nu mai poţi pleca, eşti al lor…