Dupa ultima incercare esuata de a inova in bucatarie, aproape ca ma dadusem batuta… Stiam ce gresisem si ce ar fi trebuit sa fac si stiam ca NU reteta era gresita, ci eu facusem boroboate.
Totusi, sunt o tipa perseverenta (asta e unul din motivele pentru care nu am terminat facultatea nici pana acum…) asa ca azi am incercat din nou…ceva nou! Si…mi-a iesit!
Bine, in poza de pe site-ul cu reteta, perele…au alta culoare (cu adevarat rosie), dar deh, pot sa zic ca asta e singura mea nemultumire. Degustatorii mei cei mai critici (sora-mea si cumnatu-meu) au fost multumiti. Eu am fost multumita! Deci: e bine.
Reteta nu este un secret, asa ca daca o doreste cineva – cereti si vi se va da.
Copenhagen Cycle Chic
LookBook
PeStrada.ro
Arata minunat… motiv pentru care eu as vrea reteta… : ) Siii… puiul indian + prajitura din paine…
Mi-a fost dor de blogul tau. It’s Vivien by the way.
Vivien! Cat ma bucur sa te “revad”! Vad ca acum faci si tu parte din categoria bloggerilor, chiar daca eu aroape ca m-am lasat.
Eh, dar sa trecem la retete. Nici una nu se face in 5 min, dar eu zic ca e ok. Ieri a facut sora-mea o reteta de prajitura cu morcov (de post) care a iesit geniala. O sa postez blogul ei cu retete cat de curand.
Prajitura de paine:
250 g paine
700 ml lapte
- faramitezi painea si o lasi la inmuiat in lapte
150 g migdale tocate
150 g zahar
100 g unt – il topesti si il lasi la temperatura camerei
3 oua
Pentru glazura: 300 g ciocolata topita in bain marine cu 100 ml smantana dulce.
Galbenusurile le bati cu zaharul pana se face crema aia pufoasa din care ne placea sa furam cand eram mici si “ne ajutam” mamele in bucatarie. Albusurile le bati spuma cat poti de tare separat.
Painea inmuiata in lapte o pasezi cu furculita.
Unesti painea pasata cu migdalele, untul topit si galbenusurile si amesteci bine. Apoi adaugi cu albusurile spuma amestecand usor sa nu se lase.
Se da la cuptor – ei spun la 160 de grade, dar mi se pare ca nu e rau daca il incalzesti un pic inainte. Prefer sa pun compozitia in tava tapetata cu hartie de copt (recomandarea lor este sa ungem un unt, dar mie mi s-a prins de tava atunci). Ca timp, dureaza, inttr-adevar, cam o ora si ceva, in functie si de cat de tare lasi focul.
Dupa ce scoti prajitura si se mai racoreste un picut, poti sa o tai bucati si sa torni glazura peste fiecare in parte.
Mic secret a la Oana: ca sa fie si mai intensa aroma de migdale, am scapat un strop de esenta de migdale…
Pentru reteta de pui o sa fac postare, ca vad ca ia cam mult spatiu…
Mmm, ce bine suna! Am s-o incerc cat de curand.
Blogul meu e cam sarac caci nu mai am timp sa ma ocup de el… In schimb mai urmaresc blogurile altora.
Revin cu pareri despre prajitura, sper sa nu castig si ceva kg intre timp : ))